Despre faimosul balet al lui Piotr Ilici Ceaikovski a auzit toată lumea. În fond, este unul emblematic și printre cele mai populare din toată istoria baletului. Mai mult, este una dintre operele cu care rușii se mândresc azi în toată lumea deși, dacă e să fim franci, dacă ar fi știut ei de înclinațiile sexuale ale lui Ceaikovski, nu ar mai fi apucat bietul de el să compună nimic. Cel puțin, nu prin gerurile Siberiei.

Story: Adrian Nicolae | Sound design: Ovidiu Popica
Grafica: Imagine originală - Elliott Franks / Eyevine / Profimedia (editată: Adi Iacob)

Muzica: https://musopen.org: Swan Lake op.20 - Act I, Act II, Act IV, 

Epidemic Sound: Swan Lake Dance of the Little Swans, Act II by Traditional

FX: Epidemic Sound, SFX Producer

Saint Nicolas este astăzi un loc de testare a rachetelor pentru armata americană. Cea mai izolată insulă dintre cele opt care formează arhipelagul californian Channel Islands. Lipsită astăzi complet de vegetație, insula de numai 59 de kilometri pătrați mai găzduiește un mic aeroport și o bază militară. Atât. De insulă se leagă însă o poveste care a aprins imaginația multora și care a dus la o întreagă serie de cercetări, pentru a descifra un mister vechi de aproape 200 de ani. Story: Adrian Nicolae | Sound design: Adi Iacob Ilustratie: Adobe Firefly AI (edited)

Povestea cursei spațiale desfășurate între Statele Unite și Uniunea Sovietică, totul amplificat sau chiar generat de Războiul Rece dintre cele două mai puteri, a fost câștigată de americani prin aselenizarea care a avut loc la 20 iulie 1969. Asta după ce rușii reușiseră să depășească mai toate barierele de până atunci și după ce au ratat la mustață să le ia fața americanilor și în acest pas istoric, mic pentru om, dar uriaș pentru omenire.

Nu mulți știu că a existat un plan prin care NASA și Agenția Spațială să își unească forțele pentru a face împreună pasul către Lună. Și nu, nu e doar un frumos și idealizat scenariu de ucronie, plecând de la întrebarea „ce ar fi fost dacă?”. E pura realitate. Dar, da, putem extrapola și să ne imaginăm cum ar fi arătat lumea și proiectele spațiale viitoare, dacă SUA și URSS ar fi bătut palma. Până atunci, să vă explic cum de a fost posibil un asemenea proiect, care azi pare de neconceput. Dar, mai ales, de ce el nu s-a mai materializat.

Story: Adrian Nicolae | Sound design: Ovidiu Popica

Sunet: Epidemic Sound, Nasa SoundCloud

Cum a eșuat planul ca rușii și americanii să pășească împreună pe Lună
Povestea cursei spațiale desfășurate între Statele Unite și Uniunea Sovietică, totul amplificat sau chiar generat de Războiul Rece dintre cele două mai puteri, s-a încheiat, așa cum știm toți, cu victoria americanilor, prin aselenizarea care a avut loc la 20 iulie 1969.

Asta după ce rușii reușiseră să depășească mai toate barierele de până atunci și după ce au ratat la mustață să le ia fața americanilor și în acest pas istoric, mic pentru om, dar uriaș pentru omenire.

Story: Adrian Nicolae | Sound design: Adi Iacob
Muzică: Epidemic Sound | Imagine: ETLEV VAN RAVENSWAAY / Sciencephoto / Profimedia (Edited)

Despre așa zisul ceas al apocalipsei a auzit mai toată lumea. Dacă nu în trecut, măcar în ultimele zile, căci toată presa din afară și, nu se putea fără, cea din țară, a preluat la data fatidică de 23 ianuarie 2024, informația că acul ceasului ajuns la numai 90 de secunde de Apocalipsa Nucleară. Cel mai aproape din toată istoria omenirii. Pardon, a ceasului apocaliptic. Acum, dincolo de denumirea pompoasă, menită să bage groaza în pământeni, propun să vedem care e treaba cu ceasul ăsta.

Cum funcționează ceasul respectiv? Cine se află azi în spatele deciziei de a muta minutarul înainte sau înapoi? De ce avertismentele celor care îl coordonează sunt foarte controversate, vă invităm să urmăriți într-un nou episod din sezonul 2 al podcasturilor Istorii Bizare.

Story: Adrian Nicolae | Sound design: Adi Iacob

Anii de început ai secolului al XX-lea au venit la pachet cu o fervoare științifică fără precedent. Ca un exemplu, lumea descoperea, printre altele, genetica. Și poate ați rămâne surprinși, dar cea mai avansată școală de genetică în acei ani de început era cea rusă.

Apoi a venit comunismul. Știința era încurajată și finanțată cum nu fusese niciodată. În toate domeniile. Ba apăreau proiecte mamut. Unele cu adevărat benefice, altele mai puțin. Una peste alta, planurile faraonice erau aprecite.

Pe un astfel de fond au apărut tot felul de idei crețe. Iar despre una dintre ele vom vorbi azi: cum au vrut rușii, dar mai ales de ce, să construiască un baraj gigantic în Oceanul Pacific.

Story: Adrian Nicolae | Sound design: Adi Iacob | Muzică, SFX: Epidemic Sound

Anul 1963 a fost un an plin de evenimente majore pentru umanitate. Dar prin numeroasele evenimente demne de cartea de istorie, cel despre care vom pomeni astăzi, a fost pe nedrept uitat.

Este vorba despre una dintre cele mai bizare și mai stupide misiuni pe care SUA le-au efectuat vreodată în spațiul cosmic.
Mă rog, poate nu a fost cea mai stupidă misiune, având în vedere că și rușii, și americanii tot detonaseră bombe atomice pe orbită înte 1958 și 1962, asta ca să vadă ce se întâmplă și ca să își arate mușchii nucleari unii altora. Dar totuși, nici cea despre care pomenim nu e prea departe.

În 1958, într-un laborator al unei baze militare de lângă Boston, a apărut proiectul Needles, botezat ulterior West Ford. Despre ce a însemnat acest proiect, cum a fost dus la îndeplinire și care sunt urmările sale și azi, vă invităm să aflați dintr-un nou apisod dindsezonul 2 al podcasturilor Istorii Bizare.

Story: Adrian Nicolae | Sound Desing: Adi Iacob | Muzică: EpidemiSound

În anul 1976, Agenția Spațială Americană lansa faimosul program Viking, program prin care trimitea două sonde spațiale, Viking 1 și Viking 2, pe suprafața planetei Marte. Iar unul dintre scopurile lor principale era de a identifica posibilele forme de viață microbiene care ar fi existat acolo.

Dacă nu știați, aceasta a fost singura misiune în care s-au căutat forme de viață extraterestre. Celelalte misiuni, care au inclus trimiterea de sonde au rovere marțiene, au avut ca scop identificarea compușilor necesari vieții. Ceea ce e cu totul altceva.

Cele două sonde, comparativ cu roverele de azi, mult mai avansate, nu aveau roți. Asta însemna că vor face cercetare strict în punctul în care au amartizat. Una în zona ecuatorului, iar cealaltă ceva mai la nord.

Pentru a afla mai multe despre acest subiect, ascultă al treilea episod din sezonul 2 al podcasturilor Istorii Bizare.

Story: Adrian Nicolae | Sound design: Ovidiu Popica Muzica: Epidemic Sound

Foto:Elvele Images / Alamy / Alamy / Profimedia (Edited)

#hotnewsro

Atunci când ne gândim la personaje care au influențat major istoria umanității, inevitabil facem trimitere fie la figurile centrale ale marilor religii, fie la cuceritori, fie la marii oameni de știință sau exploratori.

Poate de aceea, personajul despre care urmează să vă vorbesc astăzi a rămas aproape necunoscut pentru cei mai mulți. Și asta în ciuda faptului că regulile create de el sunt urmate astăzi de mai toată lumea de pe planeta asta.

Să ne imaginăm că luați masa. Indiferent din ce țară a lumii veți veni, este normal să începi cu felul 1, supa. Veți continua apoi cu felul al doilea, iar desertul va veni ultimul. Ar fi o ciudățenie, ca un exemplu, să te îndopi cu o gogoașă tăvălită cu generozitate prin zahăr, în timp ce mănânci o ciorbă de pește. Sau să înfuleci o felie de tort înainte de a începe felul al doilea, indiferent care ar fi el. Apoi, chiar și astfel, masa are o anumită etichetă, care devine din ce în ce mai complexă pe măsură ce accezi spre elita aristocrației.

Ei bine, toate aceste reguli legate de modul în care se ia masa au fost create de un singur om. Evident, au mai fost rafinate de-a lungul timpului, dar baza a rămas aceeași. Și este doar unul dintre nenumăratele exemple din ceea ce a creat și a lăsat în urmă personajul nostru.

Undeva pe la finalul anilor '40 ai secolului trecut, un etolog american pe nume John Calhoun a început o serie de experimente pe răzătoare, care de atunci și până în prezent au ridicat numeroase controverse, mai ales în ce privește aplicabilitatea lor la oameni și nu în ultimul rând, au deschis cutia pandorei în ceea ce privește ipotezele privind viitorul speciei umane. 

Ascultă primul episod din sezonul 2 al podcasturilor Istorii Bizare pentru mai multe detalii despre cum a decurs experimentul Universul 25 și implicațiile sale asupra viitorului omenirii. 

Story: Adrian Nicolae | Sound design: Adi Iacob 
Muzică: Epidemic Sound 

Nicio altă băutură din istoria omenirii nu a mai fost cântată, nu i s-au ridicat mai multe ode, și nu a rămas sacră vreme de atâtea milenii, precum vinul. Dacă vinul își cunoștea gloria încă din vremea anticilor, ba chiar din preistorie, Evul Mediu a reprezentat cu adevărat perioada sa de aur.
Fie că a fost vorba despre Europa Occidentală, despre Bizanț, Asia, Orientul Mijlociu sau nordul Africii, peste tot pe unde oamenii au preluat și îmbunătățit tehnicile de obținere a vinului de la antici, precum și struguri de o calitate superioară, această licoare bahică a devenit un veritabil fenomen cultural.

Că era vorba de vinul ieftin destinat marilor mase, sau de cel de calitate asociat cu regalitatea, aristocrația ori biserica, vinul era nelipsit în Evul Mediu, mai mult decât în orice altă perioadă din istoria omenirii.
I-au fost atribuiți sfinți, valențe religioase, atribute medicale și, nu în ultimul rând, i-au fost dedicate unele dintre cele mai frumoase și mai faimoase poeme din întreaga istorie a literaturii. Ne gândim aici numai la persanul Omar Khayam, considerat de mulți drept cel mai mare poet al umanității, deși cei care au cântat vinul în versurile lor nu sunt deloc puțini.
În această ordine de idei, încheiem astăzi scurtul nostru periplu prin istoria celor mai faimoase băuturi din istoria omenirii, cu o serie de povestioare și întâmplări mai puțin știute legate de producerea și consumul vinului în Evul Mediu.

Anticii, în înțelepciunea lor, au asociat anumite alimente și băuturi cu practicile religioase. Cum ar veni, alea erau atribute ale zeilor. Fie că vorbim despre anticii orientali, nord africani sau europeni. Dintre toate aceste alimente, trei și-a păstrat valențele sacre până în ziua de azi, deși poate ați omis cumva acest aspect. Este vorba despre pâine, ulei și ... vin. Iată o idee care s-a transmis prin intermediul creștinismului până în zilele noastre, deși originile preced cu mult creștinismul propriu-zis.

Probabil că tocmai culoarea sa roșie, asociată cu sângele, ca și în cazul ocrului folosit pe scară largă în paleolitic, a făcut ca vinul să fie asociat cumva cu practicile religioase. Apoi, starea de euforie sau de intoxicare pe care o dădea acesta, asociată adesea cu transa mistică, i-a determinat pe cei din trecut să vadă în vin numeroase valențe metafizice. Sau, hai să le spunem superstiții.

Prin prisma acestor idei, vă invităm la o călătorie prin istoria celor mai importante culturi străvechi, și mai ales, a modului în care acestea au privit și interpretat consumul de vin. De la mesopotamieni la egipteni, de la fenicieni la greci, și apoi la romani, de la barbari la lumea civilizată și de la păgâni la creștini. Toate acestea, doar accesând cu un click materialul audio.

S-a spus adesea că vinul sau, în unele variante, miedul, ar fi fost primele băuturi alcoolice create de om. Fals. Chiar dacă istoria lor începe acum undeva cel puțin nouă milenii, precedând spre exemplu, invenția roții, a domesticirii animalelor, a scrierii sau a altor invenții cruciale din istoria omenirii, niciuna dintre aceste licori bahice nu se apropie măcar de originile străvechi ale... berii.

Berea, în fapt, este prima băutură alcoolică din istoria omenirii, iar evoluția sa de-a lungul timpului este una de-a dreptul spectaculoasă. Fără excepție, în fiecare ev din istoria omenirii, berea, cu procesul ei de fabricație și cu consumul aferent, a constituit nu doar un fenomen aparte ci, zice-se, ar fi reprezentat chiar motorul civilizației umane.

Chiar dacă există diferențe majore între ceea ce era berea la începuturi și ceea ce este azi, în mare, ingredientele au rămas cam aceleași. Iar asta face din această băutură poate ce-a mai îndelungată tradiție a omenirii, una care a rămas în picioare încă din perioada glaciară și până azi. Căci, da, berea a precedat cu milenii apariția agriculturii și a altor invenții majore ale umanității.

Despre istoria tumultoasă a berii vă invităm însă să aflați mai multe urmărind clipul video.

Story: Adrian Nicolae | Sound design: Adi Iacob

Aparent, între o practică veche de milenii din lumea antică egipteană și un produs relativ modern, whisky-ul, nu pare a fi nicio legătură. Cu atât mai mult cu cât vorbim despre două practici diferite. Una, cea veche, a folosirii machiajelor, în timp ce aceea nouă privește distilarea și producerea unei băuturi alcoolice.

Distanța asta, atât temporală cât și practică dintre machiajele antice egiptene și whisky-uk de azi, este, așa cum spuneam, doar una aparentă. În fapt, dacă prima nu ar fi apărut, probabil că a doua nu ar fi existat. Sau, cel mult, ar fi apărut mult mai târziu.

Evident că drumul nu a fost unul simplu. În realitate, este mult mai sinuos decât vă imaginați. Și astea ne-am și propus, să vă purtăm prin lumea invențiilor antice, egiptene sau grecești, prin cele medievale, arabe sau europene, apoi către modul în care whisky-ul nu doar că a apărut în Europa, ci și cum și-a căpătat numele. Căci denumirea asta nu este una chiar atât de simplă. Ea are, de fapt, un înțeles mult mai profund decât vă imaginați. Ca de altfel, toată istoria din spatele acestei băuturi.

Dacă v-am trezit interesul pentru subiectul cu care deschidem această nouă serie de podcasturi „Scurtă istorie a alcoolului”, vă invităm atunci să urmăriți materialul audio pe care l-am pregătit pentru voi.

Story: Adrian Nicolae | Sound design: Adi Iacob

Undeva în 1915, în tranșeele din nordul Franței și ale Belgiei din Primul Război Mondial, o maladie misterioasă își făcea apariția, lăsându-i perplecși pe medicii vremii. Nimeni nu știa ce anume o provoca, așa cum nici astăzi nu se știe cu exactitate. Era clar că era contagioasă, iar mortalitatea era undeva la 30-40%. În doar un an, din vestul Europei a ajuns și în SUA, inițial în New York, apoi în alte porturi de la Atlantic.

Numărul celor infectați nu s-a aflat niciodată cu exactitate. Posibil să fi fost de cel puțin cinci milioane de persoane. La fel și cu numărul celor care au decedat. Estimările vremii vorbesc despre minim 500.000 de indivizi, posibil chiar un milion sau mai mult. Faptul că la scurtă vreme după această maladie a izbucnit și gripa spaniolă, cea care a ucis în jur de 50 de milioane de persoane de pe tot globul, a făcut ca boala despre care vorbim să treacă pe planul al doilea. Ba chiar să fie considerată, în mod eronat, un efect al acesteia. Se uită adesea că ea a izbucnit înaintea gripei spaniole cu aproape trei ani, prefațând practic dezastrul care avea să urmeze.

Revenind la apariția ei, doi medici din tabere opuse în Primul Mare Război, francezul Jean-René Cruchet și baronul austriac Constantin von Economo, un neurolog vienez cu origini grecești, au fost primii care au descris în amănunt simptomele, modurile de manifestare și efectele.

Despre ce a fost vorba atunci, dar și despre cum a afectat și încă afectează omenirea această maladie misterioasă, vă invităm să aflați urmărind clipul audio.

Story: Adrian Nicolae | Sound design: Adi Iacob

În termeni de specialitate i se spune xenotransplant. Adică transplantul de organe de la o specie animală la alta. Iar asta este o ramură a medicinei care a cunoscut un avans considerabil în ultimul secol. Noi însă vom vorbi azi nu despre succesele științifice din ramura amintită, ci despre o perioadă uitată de mulți, i-aș spune chiar romantică, a medicinei. O perioadă care a cunoscut un boom extraordinar în primii ani ai secolului al XX-lea.

Este vorba despre ideea conform căreia transplantul de testicule, inițial de la persoane tinere la cele vârstnice, apoi de la animale la oameni, ar fi dus nu doar la reîntinerirea pacientului, ci și la mărirea performanțelor sale sexuale. Și, trebuie să recunoaștem, piața asta a fost mereu una extrem de profitabilă.

Oamenii erau dornici să încerce orice, iar medicina începutului de secol al XX-lea le-a oferit o alternativă care azi v-ar face să vă luați cu mâinile de cap. Atunci însă, exista convingerea că astfel de transplanturi dau roade, de asta au și fost încercate de mii și mii de pacienți. Mai mult, practica, a dat naștere unor opere literare nemuritoare, vezi „Inimă de câine” a lui Mihail Bulgakov, sau „Omul-amfibie” a lui Aleksandr Beleaev.

Despre cum a apărut moda acestei practici medicale, cum a evoluat, care au fost vârfurile ei în lumea medicilor și cum s-a stins, vă invităm să aflați urmârind materialul audio.

Story: Adrian Nicolae | Sound design: Adi Iacob

În urmă cu doar câțiva ani în urmă, încă  mai circula pe la diferite publicații din România (și nu numai) un subiect elucubrant...armata de oameni maimuță a lui Stalin... cum a încercat dictatorul sovietic să încrucișeze oamenii cu cimpanzeii pentru a crea super soldați... super-hibrizii lui Stalin șamd.

Dați și voi căutare pe Google după termenii ăștia și o să vedeți cine promova tâmpenii de genul ăsta. Culmea este că nici nu trebuie să fii vreun geniu ca să îți dai seama că, și dacă s-ar putea crea un astfel de hibrid, el nu ar fi un rezultat superior. La urma urmei, ai încrucișat un om cu o specie inferioară din mai toate punctele de vedere.

Ideea e simplă, și o spun din start, nu a existat niciodată, dar niciodată, vreo astfel de inițiativă. Stalin, cu toate păcatele lui, pe ăsta nu l-a avut. Nimeni nu s-a gândit la vremea aia să facă o armată de oameni încrucișați cu cimpanzei, cel puțin nu la modul oficial. Iar dacă s-o fi gândit cineva, a rămas doar acolo, în mintea lui, fără să existe vreo inițiativă și fără a se propune ceva oficial.

Ceva însă s-a întâmplat atunci, la început de secol al XX-lea. Dar, despre ce s-a petrecut în realitate, vă invităm să urmăriți accesând materialul audio.

Story: Adrian Nicolae | Sound design: Adi Iacob

Când te gândești la termenii menționați anterior: „armată de uriași”, „rasă superioară” șamd., automat te duce gândul la Germania și la elucubrațiile pseudoștiințifice care prindeau teribil în prima jumătate a secolului al XX-lea. Posibil să te gândești și cel de al doilea Război Mondial sau, chiar și după el, la scenariile conspiraționiste create în jurul rivalilor din Războiul Rece.
Ei bine, nu este nici pe departe vorba despre așa ceva. O armată de uriași chiar a existat, iar prima încercare de eugenie, adică de îmbunătățire a unei populații umane, nu s-a petrecut în secolul al XX-lea ci, după cum veți vedea, în zorii secolului al XVIII-lea. Este adevărat, tot în nordul Europei.

Unde s-a întâmplat așa ceva, când și, mai ales, cum, vă invităm să urmăriți accesând materialul audio.

Story: Adrian Nicolae | Sound design: Adi Iacob

Ceea ce vă propunem în această nouă serie de podcasturi, intitulată „O istorie la feminin”, este să călătorim împreună prin istorie și să ne aplecăm puțin atenția asupra contribuției femeilor la ceea ce înseamnă evoluția umanității și a lumii în care trăim. 

Nu va fi vorba doar despre câteva nume sau domenii marginale în care ele să fi reușit să iasă în față, așa cum se întâmplă adesea atunci când este vorba despre figuri feminine de marcă. Nici pe departe.

Vom vorbi despre contribuții majore ale unor femei în ceea ce a însemnat nu dar apariția civilizației umane, ci și modul în care ele au schimbat-o pe fundamente care există și azi.

De multe ori, istoria este privită ca un apanaj al bărbaților. Numai plecând de la cele mai vechi timpuri și extrapolând, îți cam dai seama de modul de gândire al publicului larg. 

Bărbații își riscau viața pentru a asigura traiul de zi de zi, ei au ridicat orașele, monumentele, piramidele și ce au mai ridicat ei, au dat lumii cele mai importante nume din artă, știință, cultură, au înfruntat intemperii, dușmani, pericole fel de fel, punând astfel bazele unei societăți multilateral dezvoltate, ca să cităm din clasici.

În același timp, femeile erau cele care, evident, făceau copii, aveau grijă de casă, țeseau, găteau și făceau tot felul de alte treburi casnice, ridicând doar ocazional capul, prin vârfuri efemere, care să strălucească timid în vreun domeniu.

Asta până la vremurile actuale, atunci când vorbim de egalitatea între sexe, iar barierele nu mai sunt aceleași ca în, spre exemplu, Evul mediu. Ei bine, lucrurile nu au stat chiar așa. Lumea, așa cum o știm noi, are la bază mai multe minți și inițiative feminine decât v-ați aștepta.

Te invit să afli mai multe din primul episod al acestei serii.

În anul 1984, un cercetător neo-zeelandez cu origini americane, James Flynn, efectua un studiu pe istoria testelor IQ atunci când a observat o ciudățenie. Anume că, din 1905, anul în care psihologii francezi Alfred Nibet și Theodore Simon creau precursoarele testelor IQ, și până la data efectuării studiului, coeficientul de inteligență al celor testați creștea în medie, cu 0.33% pe an. Mai exact, cu circa 3% la fiecare deceniu.

Însă lucrurile au luat o turnură neașteptată în ultimele decenii. Mai exact, de pe la finalul secolului al XX-lea, coeficientul de inteligență obținut în urma clasicelor teste IQ a început să scadă. Iar scăderea nu este una constantă. Mai degrabă, este vorba de 0,5 până la 2 procente per deceniu, în unele cazuri chiar 6 procente. Este, în schimb, pentru prima dată când se înregistrează așa ceva.

Story: Adrian Nicolae | Sound: Adi Iacob