Nicio altă băutură din istoria omenirii nu a mai fost cântată, nu i s-au ridicat mai multe ode, și nu a rămas sacră vreme de atâtea milenii, precum vinul. Dacă vinul își cunoștea gloria încă din vremea anticilor, ba chiar din preistorie, Evul Mediu a reprezentat cu adevărat perioada sa de aur.
Fie că a fost vorba despre Europa Occidentală, despre Bizanț, Asia, Orientul Mijlociu sau nordul Africii, peste tot pe unde oamenii au preluat și îmbunătățit tehnicile de obținere a vinului de la antici, precum și struguri de o calitate superioară, această licoare bahică a devenit un veritabil fenomen cultural.

Că era vorba de vinul ieftin destinat marilor mase, sau de cel de calitate asociat cu regalitatea, aristocrația ori biserica, vinul era nelipsit în Evul Mediu, mai mult decât în orice altă perioadă din istoria omenirii.
I-au fost atribuiți sfinți, valențe religioase, atribute medicale și, nu în ultimul rând, i-au fost dedicate unele dintre cele mai frumoase și mai faimoase poeme din întreaga istorie a literaturii. Ne gândim aici numai la persanul Omar Khayam, considerat de mulți drept cel mai mare poet al umanității, deși cei care au cântat vinul în versurile lor nu sunt deloc puțini.
În această ordine de idei, încheiem astăzi scurtul nostru periplu prin istoria celor mai faimoase băuturi din istoria omenirii, cu o serie de povestioare și întâmplări mai puțin știute legate de producerea și consumul vinului în Evul Mediu.