Este un măr roșu „roșu” până când cineva îl observă astfel? Dacă un meteorit cade peste o mașină și aceasta arde fără ca cineva să observe, acel eveniment a avut loc?
În episodul din această săptămână discutăm despre realitatea subiectivă, o paradigmă filozofică dezbătută de secole și care iese la suprafață după ce Premiul Nobel pentru fizică 2022 este împărțit de trei cercetători care au făcut pionierat în domeniul fizicii cuantice. Alain Aspect, John Clauser și Anton Zeilinger au adus, prin cercetările lor, dovezi că realitatea obiectivă, așa cum o înțelegem în prezent, este cel puțin contestabilă. Cercetările celor trei arată că universul nu este neapărat „real”, în sensul că anumite proprietăți depind de existența unui observator extern care să le măsoare.
Dacă fiecare dintre noi are propria sa realitate și există miliarde de realități concomitent, care sunt lucrurile asupra cărora putem ajunge la un consens că fac parte „obiectiv” din realitate și cum se întâmplă asta? Ce beneficii găsim în acceptarea faptului că fiecare persoană are propria sa realitate?
Ni s-a părut interesant să dezbatem pe marginea (subliniem marginea) acestui subiect, să încercăm să îl traducem într-un limbaj accesibil nouă și să vedem dacă putem extrage anumite implicații pentru dezvoltarea noastră personală.
Puteți asculta ce a ieșit în acest nou episod din podcastul Ăștia Suntem.
Foto - Georgios Kaleadis
Surse:
https://bigthink.com/starts-with-a-bang/quantum-entanglement-nobel-prize-physics/
Brown, A. (2015, April 13). Reality inferred: A subjective view of objectivity. Wake Review Literary Magazine & Club https://clubs.waketech.edu/wake-review/reality-inferred-abasi-n-brown/