Sărbătorile de iarnă la moldoveni au început pe 24 decembrie şi s-au terminat pe 15 ianuarie. O perioadă luuuungă, cu un Crăciun pe stil nou şi unul pe stil vechi, şi cu două revelioane. Pe 14 ianuarie am primit multe felicitări pe FB. Cică începea anul 2020!

Marţi am purtat o discuţie la Europa Liberă în care ne-am amintit de regretatul cîntăreţ Ştefan Petrache, iar unul dintre vizitatorii paginii noastre de Facebook a spus că oamenii sunt mult prea prinşi de cotidianul searbăd, bucşit cu lipsuri, pentru a se mai interesa de soarta unui om de artă.

Cea mai săracă ţară din Europa, Republica Moldova, are, pe lîngă sărăcie, o mie şi o sută de probleme cronice. N-am reuşit să facem în aproape 30 de ani ceea ce au făcut Ţările Baltice sau România vecină. De vină e în mare măsură clasa politică moldovenească.

Am ajuns într-o seară din întîmplare într-un local din centrul Chişinăului. Am comandat o bucată de tort de 50 de lei. Şi am avut o mare revelaţie! Un chelner mi-a vorbit despre Eco delivery cake. Reieşea că – după ce mîncam tortul – o maşină a localului mă va duce acasă. Aşa a şi fost. Iar şi mai mirat am fost să constat că maşina care m-a dus acasă era ELECTRICĂ.

Un tînăr cititor m-a lămurit zilele astea. Cică acum nu mai contează opera scriitorului sau calitatea textelor. Contează cum arată scriitorul! Opera e un soi de anexă a felului în care scriitorul apare pe reţele de socializare.

Mărturisesc că mulţi ani m-am pregătit şi eu să ajung în Antalia. N-am reuşit însă. Ba nu aveam suficienţi bani, ba eram ocupat. Zilele astea însă am avut o discuţie revelatoare cu un amic prosper. Acesta mi-a explicat că Antalia nu mai e ce-a fost.