Ileana Mălăncioiu - „Cântec” (Urcarea Muntelui, 1985)
- interpretare Iulian Nistea 2019 -
Lumea e tot mai tristă și mai grăbită
Pîinea e tot mai scurtă și mai turtită
Fără ca nimeni s-o vadă
Poezia a coborât în stradă.
Se uită-n toate părtile deodată
Orice drum tot acolo duce
Timpul melancoliei a trecut
Ea încotro s-o apuce.
Poezia a coborît în stradă
Poezia șade încă o dată pe baricade
Dar lumea e grăbită, dar strada e pustie
Dar cine să mai citească acum poezie?
All content for inistea is the property of inistea and is served directly from their servers
with no modification, redirects, or rehosting. The podcast is not affiliated with or endorsed by Podjoint in any way.
Ileana Mălăncioiu - „Cântec” (Urcarea Muntelui, 1985)
- interpretare Iulian Nistea 2019 -
Lumea e tot mai tristă și mai grăbită
Pîinea e tot mai scurtă și mai turtită
Fără ca nimeni s-o vadă
Poezia a coborât în stradă.
Se uită-n toate părtile deodată
Orice drum tot acolo duce
Timpul melancoliei a trecut
Ea încotro s-o apuce.
Poezia a coborît în stradă
Poezia șade încă o dată pe baricade
Dar lumea e grăbită, dar strada e pustie
Dar cine să mai citească acum poezie?
Ileana Mălăncioiu - Cântec de primăvară (Linia Vieții, 1982)
inistea
1 minute 15 seconds
6 years ago
Ileana Mălăncioiu - Cântec de primăvară (Linia Vieții, 1982)
Ileana Mălăncioiu - „Cântec de primăvară” (Linia Vieții, 1982)
- interpretare Iulian Nistea 2019 -
A venit primăvara, speranțele din iarnă s-au dus,
Acum se duc speranțele de primăvară,
Dar o să fie bine la toamnă,
Dar o să fie bine la sfârșit.
Dar o să fie bine după aceea,
Când nu vom mai ști nimic,
Dacă nu vom mai ști nimic,
Dar cine știe.
Oricum o să fie bine,
Vine o vreme când totul e bine,
Dar eu mă încăpățânez să cred
Că încă nu e vremea.
A venit primăvara, speranțele din iarnă s-au dus,
Acum se duc speranțele de primăvară,
Am plecat la munte să mai uit o vreme
Și-am început din nou să urc muntele.
inistea
Ileana Mălăncioiu - „Cântec” (Urcarea Muntelui, 1985)
- interpretare Iulian Nistea 2019 -
Lumea e tot mai tristă și mai grăbită
Pîinea e tot mai scurtă și mai turtită
Fără ca nimeni s-o vadă
Poezia a coborât în stradă.
Se uită-n toate părtile deodată
Orice drum tot acolo duce
Timpul melancoliei a trecut
Ea încotro s-o apuce.
Poezia a coborît în stradă
Poezia șade încă o dată pe baricade
Dar lumea e grăbită, dar strada e pustie
Dar cine să mai citească acum poezie?