Ştefania Gârțu are 20 de ani şi a vorbit despre cum nu a avut până în prezent o relaţie amoroasă. La terapie, a aflat că acest lucru se datorează faptului că a crescut într-o familie disfuncțională.   

Ce sunt copiii martori? Cum ne afectează relațiile disfuncționale din mediile în care creştem? Pe lângă răspunsurile de la acest întrebări, Ştefania povesteşte cum a făcut-o să se simtă presiunea socială de a avea o relație.

"În timp ce vorbeam, simțeam că mi se face rău. A venit mama repede la mine să mă întrebe ce mă supără. Nu știu ce i-am răspuns atunci, dar am avut un atac de panică din simpla admitere a faptului că-l plac și că el mi-a spus că sentimentele sunt reciproce. Era un pericol pe care trebuia să-mi dau seama cum să-l previn." 

Ce faci când totul în jurul tău se schimbă? Când tot ce ți se părea normal acum nu mai e, când îți dai seama că ești într-o relație toxică și că te-ai pierdut pe tine?

Andra Dobdă are 18 ani și studiază la Colegiul Național “Inochentie Micu Clain” din Blaj.

Vanessa Buga a scris despre cum se simte să stai în Alexandria, un oraș de provincie care prinde viață anual când are loc festivalul Ideo Ideis.De ce invidiază ea orașele mari, cum un oraș mic este materializarea expresiei „a friend of a friend” și oportunitățile pe care le dorește în orașul ei natal.

Acest text, al cărui autor a decis să rămână anonim, vorbește despre dependență, cum aceasta afectează relația cu familia și în același timp, despre cum se simte lupta împotriva dependenței din perspectiva membrilor familiei.

Alice Coman are 17 ani, e din Teișani, Prahova, iar în articolul ei explorează relația cu corpul și cu emoțiile ei. Ce se întâmplă atunci când te urci pe cântar și ești mai slab decât erai înainte? Când limita dintre tine și ceilalți se îngustează?

„Credeam că aveam o relație sănătoasă cu sportul, așa că voiam să fie la fel și cu mâncarea. Voiam să renunț la dulciuri și alimente nesănătoase, voiam să mănânc puțin. Trebuia să fiu constant în deficit caloric, iar în zilele în care nu reușeam să fac asta, mă mustram pentru că nu eram suficient de disciplinată. Am dus-o așa toată clasa a X-a, până în aprilie.”

X* are 21 de ani și a vorbit despre cum s-a simțit să ducă o luptă continuă cu un „Monstru”, despre cum a supraviețuit tendințelor autodistructive și lupta împotriva diagnosticelor de boli cronice și autoimune.

„Petreceam ore în șir în care încercam să mă confrunt cu modul în care gândeam, să lupt împotriva Monstrului care mă hăituia de ani în șir, care îmi crea aceste stări de dezgust față de propria persoană, care mă făcea să înțepenesc de frică și să mă învârt într-o cușcă imaginară, clădită cu propriile mâini.”

* - Numele tinerei din acest episod a fost îndepărtat la cererea ei ulterioară (2024).

„Intimitatea vorbește doar despre atingeri și despre cum corpul tău devine al meu, îmi spunea Luca. Imaginea mea despre sex și iubire mereu a arătat ceva poetic, iar pentru el nu era așa.”

Textul al cărei autoare a decis să rămână anonimă vorbește despre o relație din perioada adolescenței care a făcut-o să își dea seama de limitele pe care le presupune intimitatea într-o relație.

Daria are 17 ani și a scris despre pasiunea ei de scris poezii și citit multe cărți, dar la începutul liceului a simțit că și-a pierdut motivația. Acum e pe drumul de a-și redescoperi pasiunile care i-au croit viața până în acest punct.

În acest episod Denisa a stat de vorbă cu Leria, Daria și Luisa, trei fete mentorate de mentorii juniori cu care Anna și Iuliana au vorbit în episoadele anterioare. Ele au fost mentorate atât pe scris, cât și pe partea vizuală, acum având textele sau ilustrațiile publicate pe site-ul revistei. Cum a fost această experiență pentru ele, ce au învățat și cum au simțit emoțiile publicării aflați pe parcurs. 

În acest episod Anna a vorbit cu Octavia, studentă la Etnologie la Facultatea de Litere din București și cu Lucian, student la Bandă desenată și animație la UAD Cluj. Pentru ambii invitați a fost primul contact cu mentorarea tinerilor ilustratori și editarea materialelor. Deși nu le-a fost deloc ușor, au fost bucuroși să împartă cu noi experiența de a fi mentor și să ne povestească despre procesul prin care au trecut.

În acest episod Iuliana a vorbit cu invitatele noastre despre experiența acumulată în urma atelierului de scris și despre cum s-au simțit să mentoreze și ele la rândul lor, tineri gata să își împărtășească povestea. Elena Zah are 21 de ani, este din Alba Iulia și este studentă în Cluj la Politehnică. Cea de-a doua invitată, Roxana Stan, are 23 de ani și este masterandă la literele în București. 

În acest episod special din podcastul revistei Gen, Sorana Horșia vorbește cu Diana Filimon, președinta Forum Apulum, despre revistă, despre tineri, despre diferențele dintre generații și despre cum am reușit să creăm o comunitate în mijlocul pandemiei.

Cosmin Iliescu s-a întors după un timp la 19 ani, când a luat o pauză de la școală, ca să priceapă ceva din viață. A scris despre experiența lui cu presiunea socială din clasa a 12-a și ratarea care l-a obligat să se reinventeze. Poate ai trăit-o. Poate nu, dar sigur știi pe cineva care a trecut prin așa ceva.  ”Cel care promitea să fie într-o ascensiune continuă, tocmai intrase într-un picaj cu toate speranțele puse în el.”

Câți studenți străini încap în același oraș francez? Dar în aceeași poveste? Și în câte feluri poți să cuprinzi haosul din jur, atunci când Erasmusul nu e nimic din ce te-ai fi așteptat, ci mult mai mult de-atât?

Când aveam 18 ani și tocmai intrasem la facultate, m-am bucurat că plec din Petroșani, orașul în care am copilărit, și că descopăr o lume nouă în București. Cinci ani mai târziu, mă întreb același lucru când mă întorc acasă la părinții mei: ce oportunități au tinerii care aleg să rămână în Valea Jiului?

Amintirile unei minorități din tagma elevilor și cum poate ea ajuta la revoluția tinerilor.

Am cunoscut un băiat acum doi ani: a fost prietenie la prima vedere, o iubire pură și platonică. Dar eu am crescut în miros de busuioc și de tămâie, ținând post și citind cărți religioase, iar la biserică și acasă am învățat că orientarea lui sexuală e un păcat împotriva firii.

Arianna Suduc a scris despre tinerii care aleg să iasă din tipar când vine vorba de alegerea drumului în viață, dorind să facă ce le place, ignorând întrebările îndoielnice puse de oameni și persoanele care le spun că „se moare de foame” la facultatea aleasă. 

„La finalul zilei, nu există doar cei care au ales matematica, medicina ori chimia. Suntem și noi, ceilalți, pe lângă. Încercăm să ne facem loc în societate. Dăm din coate sau din stilouri.

Pe studenții de la facultățile umaniste îi leagă multe lucruri. În principal, faptul că primesc păreri pe care nu le cer. Dar și faptul că simt nevoia să-și justifice alegerile astfel încât judecata celorlalți să fie ceva mai blândă.”