Un registru național al cadrelor didactice care au abuzat copii va fi creat până la sfârșitul anului, pentru a evita situațiile în care aceștia se reangajează, anunță ministrul Educației Dan Perciun. Ce altceva pot face autoritățile pentru a preveni violența de orice fel față de elevi? 

Atitudinea față de școală a copiilor din familia Andronache s-a schimbat radical după ce s-au mutat în Marea Britanie. Acum copiii merg cu plăcere la școală. Ce e atât de diferit în școlile engleze și cât de eficientă e educația de acolo? Ar fi ceva de învățat din experiența britanică?

Dezumanizarea în sistemul de educație e una din cauzele violenței din partea profesorilor, spune Iosif Moldovanu, trainer cu 30 de ani de experiență în formarea profesorilor. Preocuparea lui e să creeze contexte în care pedagogii să se reconecteze la ei ca persoane dincolo de măștile profesionale.

Profesorii sunt obligați prin lege să protejeze copiii de orice formă de violență. Au parte de cursuri de psiho-pedagogie, prevenire a abuzului și ateliere de sprijin psiho-emoțional. Totuși, în continuare, sunt sesizate cazuri de abuz a profesorilor față de copii. Cum explică profesorii fenomenul?

Să ne simțim bine când învățăm e la fel de important ca și rezultatele pe care le urmărim, explică Adriana Boros, consilier educațional. Mai ales dacă vrem nu doar să acumulăm informații, dar și să le aplicăm și să gândim critic. Iar asta presupune o abordare a educației diferită de cea clasică.

Abuzul din partea profesorilor e cea mai gravă problemă de siguranță în școli – au constatat, după lungi dezbateri, 50 de elevi din mai multe localități ale R. Moldova. Fiecare dintre ei s-a confruntat cel puțin cu o situație de abuz sau a fost martor la un abuz din partea unui profesor.

Violența verbală și psihologică din partea profesorilor sunt cele mai răspândite forme de abuz în școlile din R. Moldova. Pe unde trece granița fină dintre educație și abuz? Cum facem deosebirea dintre motivare și șantaj emoțional, de exemplu? Sau încurajare și jignire? Explicăm în acest episod.

O învățătoare țipă, umilește și amenință copiii. Acum 6 ani familia Andronache publica on-line înregistrări din clasa fiului lor, sperând să găsească dreptate. Cât de răspândite sunt astfel de cazuri acum în sistem? Unde e limita între educație și abuz? Analizăm în noul sezon din Laboratorul social.

Am discutat cu elevi, părinți, profesori, psihologi, formatori și autorități ca să înțeleg cât de răspândită este violența din partea pedagogilor în școlile și grădinițele din R. Moldova și unde este granița dintre educație și violență?

Vitalie Colț, basistul formației Snails, originar din stânga Nistrului, era chiar acolo când Gazprom a oprit livrarea de gaze. Autoritățile autoproclamate folosesc această situație pentru a înrăi oamenii împotriva Chișinăului. Dar cum gândesc de fapt oamenii din regiune? Am discutat în acest episod.

Primul ei angajator a creat un post special pentru ea. A plecat în SUA pentru că a simțit că acolo poate obține ce-și dorește cu forțe proprii. A ales să-și asume riscuri care par o nebunie, dar nu a regretat nici unul. Acum stă la Paris și ajută antreprenori din 14 țări să-și implementeze ideile.

Mamele deținute își pot crește copiii până la 3 ani în Casa mamei și a copilului din Penitenciarul nr 16. Dar ce se întâmplă atunci când copiii cresc, iar mamele trebuie să-și ispășească pedeapsa? Diana Vlas și Daniela Miron lucrează la un film documentar despre aceste mame și copiii lor.

Cătălin a crescut cu povești despre magazinul și restaurantul bunicilor din Chișinăul interbelic. Povești ce azi ne lipsesc, pentru că au plecat odată cu refugiații din 1940 și 1944. Cei mai mulți dintre urmașii refugiaților sunt în România. Cătălin Ștefănescu, realizatorul TVR, e unul dintre ei.

Cum poți să creezi o rețea ilegală de corupere a alegătorilor de cca 130 de mii de persoane care votează la indicațiile unui lider? Ce îi unește pe acești oameni? Or, banii câștigați sunt mult mai puțini de cât amenzile pe care le riscă. Explicăm care sunt „mecanismele psihologice” ale rețelei.

Scrutinele din R. Moldova s-au încheiat, dar tensiunea lor se mai resimte. Multă lume e cu gândul la cele parlamentare de la anul, la cele din România și SUA. Această tensiune pre și postelectorală continuă șirul de stresuri produse de pandemie, războaie și crize economice. Cum le facem față?

E rușinos să-ți dorești puterea? Cum istoria ne influențează relația cu puterea și cum ne-o folosim ca alegători și aleși? În ultimul episod dintr-un sezon al Laboratorului social, în care cercetez relația moldovenilor cu politica, discut despre psihologia puterii cu Zinaida Bolea dr. în psihologie.

„Propaganda tipică războiului hibrid, pe care Rusia o promovează, este să-i descurajeze să participe la viața politică pe cei care nu aderă la ideile lor”, explică politologul Cristian Pîrvulescu. Cine face politica și care sunt mizele participării discutăm în acest episod din „Laboratorul social”.

În acest episod am discutat cu doi politicieni: Dan Perciun, vicepreședinte PAS, aflat la guvernare și Grigore Novac, membru al Comitetului executiv al PSRM, cel mai mare partid din opoziție. Dacă nu puterea, atunci ce i-a determinat să facă o carieră într-un domeniu atât de blamat și controversat?

Mariana Plămădeală este plecată din R. Moldova de 18 ani. La alegerile prezidențiale din 2016 a fost una dintre miile de cetățeni moldoveni care nu au putut să voteze, după ce a stat 6 ore la coadă. Dar nu a renunțat să lupte pentru dreptul ei. De ce i-ar mai păsa după două decenii de când a plecat?

Gheorghe spune că la școală adulții nu discută cu elevii despre alegeri sau alte procese politice. Se pare că pentru unii, azi politica este ca sexul în comunism. O temă tabu pe care o evită și mai ales în discuțiile cu copiii. În aceste condiții când, cum și de la cine învățăm să fim cetățeni?