Povestea lui Nastratin ne ține o oglindă în față: există o diferență între credința adevărată și folosirea numelui divin ca o scuză. Când spunem "cu ajutorul lui Dumnezeu" sau dacă dă Dumnezeu, pentru a ne justifica, nu facem altceva decât să transferăm responsabilitatea propriilor alegeri asupra divinității.
Povestea este în esență despre responsabilitate și asumarea propriilor acțiuni, care reprezintă o formă fundamentală de a nu te minți pe tine însuți.A fi onest cu tine însuți - chiar când e inconfortabil - este un pas important spre creștere și dezvoltare. Poate părea ușor pe moment sa te minti singur (ne protejează temporar egoul), dar în final ne împiedică să evoluăm și să construim relații autentice cu ceilalți.Pentru copii, acest mesaj despre asumarea responsabilității și recunoașterea adevărului despre propriile acțiuni este o lecție valoroasă care pune bazele unui caracter integru. Ei învață că puterea nu stă în a evita consecințele sau a pretinde perfecțiune, ci în curajul de a recunoaște când greșesc și de a încerca să se îmbunătățească.
Povestea ne arată o ironie profundă a condiției umane: chiar și în fața miracolului evident, rămânem sceptici. Acesta este paradoxul credinței noastre - căutăm semne divine, dar când le primim, căutăm o a doua opinie, preferabil una mai pământeană, mai tangibilă.
Când simți că munca ta te rupe, te fisurează, te îndepărtează de cine ești cu adevărat, acela este un semn că poate nu ești la locul potrivit.Unii sunt făcuți să creeze vase delicate, alții urne robuste. Alții poate nici măcar nu sunt făcuți pentru olărit, ci pentru tâmplărie sau pictură sau cântec. A persista într-o muncă care îți distorsionează sufletul este ca și cum ai încerca să transformi o bucată de lut în ceva ce nu poate deveni.
+ 12 ani
În viața de zi cu zi, adesea ne obișnuim cu situații tot mai dificile sau nesănătoase - fie că este vorba despre un job stresant, o relație toxică, obiceiuri nesănătoase sau libertăți personale care se erodează lent. Astfel, adaptabilitatea noastră, deși este o calitate remarcabilă, poate deveni uneori cea mai mare slăbiciune. Ne obișnuim practic cu răul, cu greul, cu suferința cu necazurile. Salvarea noastră stă în a găsi puterea de a ne oprim din când în când să evaluăm situația în ansamblu, comparând-o nu doar cu ziua de ieri, ci cu anul trecut sau cu cinci ani în urmă. Doar așa putem vedea direcția în care ne îndreptăm cu adevărat. Doar așa putem înțelege dacă ne este cu adevărat bine sau nu. Atenție și conștientizare
O poveste care ne învață că în viață, efortul și perseverența sunt esențiale pentru a transforma visurile în realitate. Dumnezeu sau natura ne oferă resursele de bază - pământul, apa, lumina soarelui - dar depinde de noi să le folosim înțelept și să muncim pentru a crea ceva frumos și valoros. Nimic durabil nu se construiește fără efort susținut și dedicare, iar uneori trebuie să trecem prin greutăți și obstacole pentru a ajunge la rezultatul dorit.
În același timp, această parabolă ne amintește despre echilibrul dintre credință și acțiune. În loc să așteptăm pasiv ca lucrurile bune să vină de la sine sau să ne bazăm doar pe intervenția divină, suntem chemați să fim co-creatori ai propriei vieți și ai lumii din jurul nostru. Dumnezeu lucrează prin mâinile și mintea noastră, iar binecuvântările divine se manifestă cel mai adesea prin munca noastră zilnică, prin curajul de a transforma ceea ce pare imposibil în ceva extraordinar. Această poveste ne încurajează să găsim armonia dintre credință și fapte, dintre acceptarea darurilor divine și responsabilitatea personală de a le cultiva.
În călătoria noastră prin viață, suntem modelați nu doar de succesele și bucuriile noastre, ci mai ales de provocările și obstacolele pe care le întâmpinăm. Aceste experiențe, deși dureroase la momentul respectiv, ne oferă lecții prețioase și ne ajută să dezvoltăm reziliență, înțelepciune și compasiune. Ceea ce pare a fi un eșec, o pierdere sau o suferință poate fi, de fapt, o poartă deschisă spre noi oportunități, protecție sau creștere personală. Asemenea prietenului din poveste, cultivarea unei atitudini de acceptare și încredere în fața adversităților ne poate oferi pacea interioară necesară pentru a traversa momentele dificile. Poate că secretul unei vieți împlinite nu stă în evitarea suferinței, ci în capacitatea de a găsi sensul și binele ascuns în fiecare experiență, oricât de dificilă ar părea la prima vedere. Și poate că, în cele din urmă, cea mai mare înțelepciune este să privim viața cu recunoștință și să spunem, chiar și în fața adversităților: "E de bine!"
În căutarea noastră de înțelegere, uneori limitele cunoașterii actuale ne împiedică să percepem realitatea mai vastă care ne așteaptă. Viața ne invită să descoperim realități ce transcend logica imediată, amintindu-ne că existența noastră face parte dintr-o poveste mult mai amplă decât putem înțelege în prezent.
Porcul cu trei picioare ne învață o lecție amară despre recunoștință și valoare. Prea adesea, prețuim incomplet ceea ce ne salvează și ne îmbogățește viața. Astfel, povestea devine o oglindă a propriei noastre umanități imperfecte, reflectând tendința noastră de a consuma ceea ce ar trebui să venerăm, de a fragmenta ceea ce ar trebui să păstrăm intact, de a distruge ceea ce ar trebui sa salvam. În final, rămânem cu întrebarea: cât de mult suntem dispuși să sacrificăm din ceea ce ne este mai de preț, înainte de a realiza adevărata sa valoare?
+ 8 ani
Călătoria acestui om ne amintește că adevărata inovație nu rezidă în uneltele pe care le folosim, ci în spiritul uman care le mânuiește. Poate că nu avem ultimele gadgeturi electronice, aplicaţii, programe, softuri şi aşa mai departe dar dacă avem caracter, dacă posedăm virtuţi precum determinare, perseverenţă, responsabilitate, atenție, grijă, răbdare... vom reuşi în ciuda acestor lipsuri şi este chiar posibil să reuşim mai bine, pentru că toate celelalte pot dispărea la un moment dat, dar caracterul nu ni-l poate lua nimeni. Aşa că atunci când simţi ca iţi lipseşte ceva pentru a reuşi, caută în interior nu în afară, pentru că este în interior este mult mai valoros şi ţine numai de tine.
+ 8 ani
Iubirea este atunci când fericirea celuilalt este mai importantă decât a ta. Cât de grozavă ar fi lumea noastră doar dacă noi, în calitate de cupluri, părinţi, copii, prieteni, colegi, vecini, verișori şi aşa mai departe, ne-am întrece unii pe alții în dragoste și sacrificiu?
Cât de minunat ar fi dacă fiecare dintre noi s-ar trezi gândindu-se la ce trebuie să facă pentru a-l face pe celălalt fericit…? I-a gândeşte-te cu-i poţi arăt mai multe iubire astăzi, acum? Şi nu nu mai aştepta, fă-o pur şi simplu.
Haideți să oferim și să arătăm mai multă iubire acolo unde contează. Pentru ca asta conteaza cel mai mult.
+ 5 ani
"Fiecare persoană pe care o întâlnești duce o luptă despre care nu știi nimic. Fii bun. Întotdeauna." ~Brad Meltzer
Fiecare persoană pe care o întâlnim în viață duce o luptă interioară, o povară invizibilă pe care noi, ca observatori exteriori, nu o putem vedea sau înțelege pe deplin. Poate fi vorba despre probleme financiare care apasă greu pe umerii cuiva, dificultăți de sănătate ce cauzează suferință și frică, sau drame personale și emoționale care macină lăuntric. Aceste lupte pot fi atât de solicitante, încât ajung să îi definească pe oameni și modul în care aceștia interacționează cu restul lumii.
Din această perspectivă, este esențial să încercăm să avem cât putem de des o atitudine bună, plină de compasiune și empatie, față de toți cei pe care îi întâlnim de-a lungul vieții. Să judecăm mai puțin, să criticăm mai rar, pentru că niciunul dintre noi nu cunoaște realitatea prin care trece celălalt. Nu putem ști ce poveri invizibile poartă fiecare persoană în suflet. Atunci, o vorbă bună, un zâmbet sincer sau un gest de ajutor la momentul potrivit pot face o diferență imensă în viața cuiva care se luptă în tăcere cu proprii demoni.
Pentru că uneori, o rază de lumină, o îmbărbătare sau o mână întinsă pot fi exact ce are nevoie o persoană pentru a-și găsi puterea de a continua lupta. Și cine știe putem să fim chiar noi în această situaţie.
+ 12 ani
Viaţa nu este complicata, noi o facem aşa. Iar câinii dar mai ales copiii știu asta cel mai bine.
Trăiți simplu.
Iubiți cu generozitate.
Arătaţi-vă grija în mod profund.
Vorbiți cu blândețe.
Atunci veţi ştii că timpul vostru aici, oricât de lung sau de scurt a fost, a contat cu adevărat.
Așa este viața, trebuie să ne lăsăm copiii să plece, trebuie să-i lăsăm să încerce lucruri noi, să zboare, să caute, să exploreze. Să îşi trăiască viaţa dincolo de umbra noastră. Este însă de asemenea important ca ei să ştie, că indiferent de ce se va întâmpla, că indiferent de câte ori greşesc sau se dau cu capul de tavan, că indiferent de cât de ori o dau în bară deşi i-am avertizat şi nu ne-au ascultat, că indiferent de orice, noi vom fi acolo pentru ei, în ultimul vagon, veghind asupra lor, ştiind în sufletul nostru că nimeni nu este perfect şi că atât cât vom trăi, vom fi părinţi, iar ei vor fi copiii noştri. Copii care de cele mai multe ori nu au nevoie decât de confirmarea că suntem acolo, pentru a prinde curaj să îşi vadă mai departe de drumul lor.
Vă mulțumesc că sunteți aici.
+ 12 ani
Suntem atât de ocupați, atât de prinși în lumea aceasta plină de zgomot și de tot felul de alte lucruri care ne distrag atenția la fel ca în acel birou încât devenim incapabili să mai auzim vocea liniștită și firavă a vieții. Muzică, filme, emisiuni, radio, politică, sport, mondenități, concursuri, discuții peste discuții, toate acestea sunt de multe ori un zgomot de fundal atat de puternic și constant incat nu mai putem auzi nimic altceva.
Așa că vă întreb, așa cum mă întreb și eu:
- Ascultați viața, sau gălăgia? Pentru ca cei care nu sunt atenți la semnele și mesajele vieții tind adesea să o ia pe rute ocolitoare sau spre destinaţii nedorite. Sfatul meu este să vă luați timp să stați în liniște, măcar câteva minute pe zi. Să respirați profund și să ascultați. Este posibil să auziți atunci exact ce aveți nevoie să stiti. Și chiar dacă nu auziti nimic, măcar vă dați timp sa faceți un pic de liniște înăuntru, ceea ce înseamnă enorm. Până la urmă ce aveți de pierdut?
Viața noastră este un dar, o şansă pe care mulți nu o mai au. Întotdeauna putem găsi motive să ne bucurăm, să fim recunoscători pentru ceva. Natura care se reînnoiește în fiecare zi. Prietenii din jurul nostru. Sănătatea, capacitatea de a vorbi, de a vedea, de a simţi. Se spune: ziua pe care tu o consideri proastă ar fi cea mai bună zi pentru altcineva. Altcineva care nu se poate bucura de ce ai tu.
Cu toate acestea, insistăm să ne concentrăm doar pe punctele întunecate, pe problemele de sănătate care ne deranjează, lipsa banilor, o relație complicată, dezamăgirea față de un prieten, că nu suntem apreciaţi destul că nu suntem iubiţi îndeajuns, că plouă prea mult, că este prea frig, că este prea cald şi tot aşa.
Dar aceste petele întunecate sunt foarte mici în comparație cu tot ceea ce avem în viața noastră și cu toate astea reuşesc să ne polueze mintea.
Haideți așadar să învăţăm din ce este de învăţat şi apoi să ne îndepărtăm privirea de la petele negre și să ne bucurăm de toate binecuvântările ce ne-au fost date, de fiecare moment pe care ni-l oferă viața. Haideți să fim fericiți și trăiți o viață mai mult în lumină decât în întuneric!
+ 10 ani
Viaţa și provocările acesteia sunt ca un olar, iar noi suntem lutul. Ne va modela și ne va face, astfel încât să putem fi transformați într-o lucrare fără cusur pentru a putea trăi o viață cu sens, o viaţă desăvârşită. Tot ce trebuie noi să facem este să nu renunţăm chiar şi atunci când ne este cel mai greu. Așa că indiferent prin ce treceți acum, luați-o precum un pas înspre desăvârșire. Căutați să înţelegeţi lecția și nu renunțați, nimic nu durează o eternitate.
+ 10 ani
Există o iluzie în viață care face ca problemele noastre să pară reale. O iluzie care ne poate ține prizonieri în propria noastră minte.
Această iluzie constă în a crede că lumea se întâmplă din exterior spre interior și nu din interior spre exterior. Credem că ceea ce experimentăm în exterior se traduce prin ceea ce credem în interior. Acest lucru este departe de adevăr.
Gândurile noastre față de orice experiențe din exterior produc emoții, iar modul în care ne comportam se schimbă în funcție de aceste emoții. Dar gândurile noastre sunt produse din cauza filtrelor pe care le avem despre viață, a ideilor preconcepute, a ceea ce am fost invatati de mici sa credem lucruri ce au fost învățate din experiențele trecute, fie ele bune, rele sau neutre. Iar asupra acestor filtre putem și avem întotdeauna control. (La urma urmei, noi le-am creat în primul rând).
Putem alege să ne schimbăm comportamentul prin schimbarea acestor filtre din interiorul nostru, prin modul în care alegem să vedem conştient lumea şi cine suntem noi cu adevărat. Acesta filtre, vor schimba la rândul lor emoţiile pe care le trăim, care apoi ne vor schimba gândirea cu privire la modul în care reacționăm la orice situație dată. Cu toții avem această putere, și este în interiorul fiecăruia dintre noi. O putere de a alege un răspuns negativ sau unul pozitiv. Alegerea este în întregime a noastră.
Poate că nu putem controla ce ni se întâmpla, dar cu siguranță avem puterea asupra modului în care percepem și ne gândim la ce ni se întâmplă. Acesta este modul în care experimentăm lumea din interior spre exterior.
Aşa că haideţi să fim mai atenţi la ce gândim și cum răspundem la ce ni se intampla. Pentru ca in cele mai multe din cazuri, asemenea păunului din poveste , suntem mai buni decat credem. Vă invit să ascultați povestea. Mulțumesc pentru că sunteți aici și îmi susțineți contul.
+ 7 ani
De cele mai multe ori, cea mai buna soluție este soluția creativă. Dar ce ne împiedică să ajungem la o astfel de soluție? Este același lucru care ne împiedică să facem multe dintre lucrurile care ne-ar face bine.
Vă invit să ascultați povestea și să învățăm împreună de la câine. + 9 ani
În viaţă vei fi împroşcat cu pământ şi vei cădea în tot felul de gropi. Nu va fi uşor, însă cea mai bună soluţie, în loc să te plângi, este să te scuturi de el și să-l folosești pentru a păși mai sus. Fiecare dintre problemele noastre poate fi un pas înainte. Putem ieși din cele mai adânci gropi dacă nu renunțăm... Folosește provocările ca pe niște trepte pentru a merge înainte și urmând cele cinci sfaturi din poveste. Mulțumesc că ești aici.
