Pervertită de ideologie, toleranța rămîne utilă numai pentru demagogii din politică.

Creștinul nu tolerează, ci iubește îndreptător, în vreme ce progresistul neomarxist este radical intolerant mai ales cu adevăratul tolerant  - creștinul.

În noul episod al podcastului Conservatorii deslușim înțelesurile pe cît de ascunse, pe atît de clăditoare ale toleranței, concept la modă astăzi, care rătăcește adesea fie spre nebunia unei intoleranțe oarbe și isterice, fie către prostia unor îndulgențe necondiționate și nerușinate.

Azi, 15 iunie, “îl bănuim pe Eminescu”, așa cum inspirat spunea prozatoarea și publicista Sînziana Pop într-un dialog cu Nichita Stănescu. Despre Eminescu poetul, gazetarul, gînditorul conservator. Despre patima zelatorilor și despre ura detractorilor săi, ambele păguboase nu atît pentru posteritatea “omului deplin al culturii românești” (Constantin Noica), cît mai ales pentru noi, cei care ne raportăm ca la un reper esențial la Eminescu.

Fiecare avem ascunsă în adîncul ființei o nostalgie a Raiului, pierdut după cădere. Aceasta este obîrșia teafără a pornirii de a ne înnoi clăditor.  Apostolul Pavel ne îndeamnă „să ne îmbrăcăm” în duhul creștin al omului celui nou. Însă, de la Renaștere, idealul omului nou a tot fost pervertit cu fiecare val ideologic al clipei. Azi, omul nou se vrea dezdumnezeit, deci schimbă credința pe ideologii care eșuează în crimă, pune ura în locul iubirii și minciuna în locul Adevărului revelat.    

În noul episod al podcastului “Conservatorii” urmăm și cercetăm toate cărările omului nou, de la momentul Epistolei către Efeseni pînă la apostaziile atee și „eliberatoare” ale momentului.

Libertatea este de origine divină.

Ca principală dimensiune a Creației, Dreapta o prețuieste și o apără, în vreme ce Stînga nu pune mare preț pe ea, ba o consideră chiar periculoasă.

Dumnezeu ne-a creat, pe toți, liberi, însă libertatea fiecăruia atîrnă de modul în care fiecare ne raportăm la Dumnezeu.

Pînă și diavolului i-a fost lăsată libertatea de-a alege ca, prin răzvrătire, să facă răul.

În noul episod al podcastului “Conservatorii” așezăm libertatea în creuzetele teologiei, filozofiei, eticii, istoriei jertfelnice românești și, deloc în ultimul rînd, în cel al politicului.

Este închisă definitiv discuția despre pedeapsa cu moartea?

Conservatorul crede că nu.

Dezbaterea acestei teme, deloc simplă, merită purtată și dincolo de noimele și normele juridice.

În teologie, în morală și istorie găsim multe argument pro și contra pedepsei capitale, pe care dezvoltăm și le rafinăm polemic în noul episod al podcastului Conservatorii.

Pandemia a fost o realitate globală care, paradoxal, a oprit marșul triumfal al globalismului. Lumea "fără frontiere" redescoperea într-o clipă cît de necesare sînt granițele naționale în calea unui virus "internaționalist". Am văzut astfel cu toții că mare parte a ideologiei globaliste este artificială, șubredă, găunoasă. 

Cum luptă conservatorul cu excesele toxice ale fenomenului firesc al globalizării, cît de viabil este proiectul Statelor Unite ale Europei și în ce fel se raportează la el dreapta creștină sînt cîteva din temele pe care vi le dăruim în acest nou episod al podcastului Conservatorii.

Bărbăția. Un cuvînt cu sensuri oropsite în cîmpul ideologic al epocii de astăzi. O epocă în care, ca bărbat, a devenit aproape scandalos să mai afișezi vigoare, cavalerism, cutezanță, vitejie, caracter de lider și rol de protector al feminității. 

Bărbatul este creator, femeia e procreatoare. 

Bărbatul ȘTIE că trebuie să se întoarcă la Tatăl, în vreme ce femeia SIMTE lucrul acesta. 

Despre trăsăturile bărbăției, despre rosturile și noimele etosului masculin și feminin, într-un nou episod al podcastului Conservatorii.

Sîntem chemați să protejăm natura așa cum trebuie să protejăm tot ce ține de Creația lui Dumnezeu și să ne purtăm cu ea așa cum ne purtăm în Biserică.

Punem lupa conservatorului creștin modern peste excesele ideologice ale stîngii, care fetișizează ecologia, și răsfoim cu realism cauzele crizelor spirituale și economice provocate de ecologism - în noul episod al podcastului “Conservatorii”.

Sîntem nemuritori. Marea întrebare: cum ne vom trăi nemurirea după ce nu vom mai fi în trup de carne și oase, în chinuri sau în fericire? 

Despre pătimire, moarte jerfelnică, dragoste și Înviere. Despre Hristos și revoluția Sa restauratoare a oamenilor, ca fii și fiice ai lui Dumnezeu. Despre lucrătura mincinoasă a vrăjmașului. Deloc în ultimul rînd, despre perspectiva politică a Învierii, în episodul de Sărbătoare al podcastului “Conservatorii”.

Progresiștii lovesc cu bună știință în autoritatea părintească știind că exact acolo se găsește sursa inspirației clăditoare a întregii vieți a persoanei. La polul opus, Monarhul este sinteza fericită a puterii cu autoritate.Carismă sau harismă? Șef sau lider? E posibilă puterea fără autoritate? Care sînt sursele  autorității și cum eșuează puterea? Reputația, prestigiul, notorietatea sînt mărci de putere sau de autoritate? Răspunsurile noastre la mult mai multe astfel de întrebări,  într-un nou episod din seria „Conservatorii”.

Porcul tăiat și pîrlit între blocuri e una dintre imaginile simbol ale comunismului, căci actuala dezordine socială vine direct din comunism, care “și-a supraviețuit”  peste generații. Anticomunismul azi nu e un vreun ifos sau vreo modă, ci o necesitate, cîtă vreme comunismul și-a fabricat avataruri care domină lumea contemporană. 

Poporul român are vocația unității!
Sîntem singurul popor latin într-o mare de ortodocși și singurul popor ortodox din latinitate.
Facem legătura dintre Răsărit și Apus.
Noi aparținem Europei și nimeni nu poate contesta acest lucru.
Creștinism, democrație, conservatorism, realism, racordare la tradiție și la fundamentele Uniunii Europene.

Despre această sinistră ideologie, de sorginte freudo-marxistă care, prin inepțiile și confuzia pe care le promovează, este de fapt un atac concertat la adresa familiei și a normalității. Dar și despre „educația sexuală”, un instrument de manipulare și îndoctrinare și pretextul unei agende radicale distructive.

Corectitudinea politică este o formă veche de terorism al ideilor; fără intelectuali nu se poate face politică, iar intelectualul-creator lipsit de imaginație morală poate genera abominații. De ce eșuează intelectualii în politică? Este obligatoriu să eșueze?

Dezvoltări și răspunsuri, în noul episod al podcastului "Conservatorii", episod nu tocmai politicos cu intelectualii.

„Biserica trebuie să facă politică, iar România nu este un stat laic.”
Acestea sînt doar două dintre provocările noului podcast CONSERVATORII, episod consacrat relației dintre Stat și Biserică.

Ogoranu, Ilioi, Vatamaniuc, Șușman, Arnăuțoiu, Rizea, Rădulescu, Plop și mulți, mulți alții. Despre eroi și eroine care au dovedit prin jertfă că în România comunismul n-a fost primit fără murmur.

În ce măsură sfinții ne sînt modele și temeiuri în toate cele de trebuință?

Sînt sfinții mijlocitori între oameni și Tatăl din Ceruri?

Sîntem chemați la sfințenie? Ne putem asuma vocația sfințeniei? 

Ce înseamnă pentru noi, cei de astăzi, conduita și martiriul sfinților închisorilor?

Răspunsuri la acestea, dar și multe altele, în episodul nr. 6:

Monarhul, ca treapta cea mai înaltă a aristocrației, întruchipează virtuțile de căpătîi ale poporului său. Pe prima treaptă a aristocrației românești stătea țăranul proprietar de pămînt. Între acești doi poli, conservatorimul își împrospătează permanent propriile energii spirituale.

Despre conservator, ca persoană racordată la realitate și tradiție, și valorile sale cardinale: familia, credința, naționalismul, ierarhia, realismul, libertatea.

Despre moderație și suveranism, în răspărul progresismului globalist.

🗸 Sondajele de opinie sînt instrumente politice utile, dar pot fi, totodată, și mecanisme de manipulare;

🗸 Președinția de onoare a AUR nu poate fi asigurată de oricine;

🗸 Sîntem datori să lucrăm în unitate pentru prosperitatea românilor.