Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
Unde s-a aflat Teodor Baconschi în zilele Revoluției Române din decembrie 1989? Cui se opuneau atunci oamenii veniți în Piața Universității și care a fost scânteia ce a declanșat acel gest spontan de solidaritate colectivă? De ce este atât de complicată lupta împotriva ideii comuniste? Să fie oare vorba despre o atracție a utopiei adânc înrădăcinată în fibra morală a omului contemporan? Ce fel de argumente invocă apologeții comunismului, relativizând caracterul criminal, antidemocratic și liberticid al regimurilor întemeiate pe această ideologie politică? Care este esența universală a acestor regimuri, indiferent de spațiul geografic și de specificul locurilor în care s-au instaurat? Este posibil ca toxina egalitarismului și germenele resentimentului social să ne erodeze încă libertățile fundamentale? În seria de convorbiri dedicate noii ediții în limba română a 𝘊ă𝘳ț𝘪𝘪 𝘯𝘦𝘨𝘳𝘦 𝘢 𝘤𝘰𝘮𝘶𝘯𝘪𝘴𝘮𝘶𝘭𝘶𝘪, revizuite științific și bibliografic, dialogul dintre Teodor Baconschi, diplomat și eseist, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, este o fină și pătrunzătoare analiză a resorturilor documentare prin care această lucrare fundamentală restabilește adevărul despre regimurile comuniste, expunând teroarea generalizată și mecanismele de represiune exercitate în numele unei ideologii criminale.
0:00 Intro
0:14 Skip Intro
9:45 „A doua zi ne-am dat seama ce se întâmplase: că s-a tras. [Era sânge pe caldarâm, era înroșit.] Dar la cinci dimineața deja băgaseră furtunurile și au spălat de sânge trotuarele. Pe ziduri, la Universitate, oamenii, cu vopsea neagră, cu ce au apucat, au scris «Jos cizmarul», «Jos comunismul»...”
20:42 „A fost un fel de creștinism secularizat, o religie pe dos, cu toate ritualurile potrivite cu lumea ortodoxă. Succesul bolșevismului în Rusia țaristă, la sfârșitul ei, s-a explicat totuși și prin această mistică a maselor, prin nevoia de formalism liturgic, foarte bizantină, a marilor spectacole politice, printr-o anumită luptă cu erezia...”
30:32 „Sunt în circularele lui Ulianov Lenin îndemnuri fățișe la crime. Așa cum apar prin creioanele colorate cu care Stalin își adnota la Kremlin diversele memorandumuri interne, dădea cote foarte clar, spunea: «Aici 10.000 trebuie executați...» și așa mai departe.”
39:50 „Eram lângă președintele Traian Băsescu, care își ițise silueta destul de subțirică la o tribună în plenul Parlamentului României și care, neabătut, a dat citire discursului prin care își asuma ca șef de stat concluziile cercetătorilor din Comisia Tismăneanu, sub o avalanșă de urlete animalice ale PRM-ului de atunci și a unei părți din PSD, adică oameni direct legați de regimul criminal și ilegitim comunist.”
49:29 „E mult mai complicat travaliul pedagogic de menținere a memoriei antitotalitare. Nu e un exercițiu mecanic de programă, adică punem un curs și vine cineva, un profesor, și ne predă câteva lecții. Trebuie să îngrijești ca pe o grădină sensibilitatea umană a celor care primesc informația atât de hidoasă.”
Cartea este disponibilă aici: https://edituraspandugino.ro/acasa/261-cartea-neagra-a-comunismului-crime-teroare-represiune.html