„Împărăția cerurilor este ca o comoară ascunsă într-un cîmp, pe care un om a găsit-o și a ascuns-o. Apoi, în bucuria lui, se duce și vinde tot ce are și cumpără acel cîmp.” (Matei 13:44) O parabolă scurtă, dar dinamică. Cinci acțiuni într-un singur verset: găsit, acoperit, merge, vinde, cumpără. Sîntem confruntați cu două provocări: găsirea comorii și cumpărarea ogorului. În această ordine. Putem găsi comoara, dar n-o putem deține fără să cumpărăm ogorul. Sau putem cumpăra ogorul în speranța că vom găsi comoara. Iar nu puțini sînt gata să cumpere ogorul fără să fi găsit comoara. E atunci cînd declarăm cu teribilă emfază „noi avem adevărul”. Dar l-avem? Poate o idee, o umbră, o formă dar fără a-l deține efectiv. Însă trebuie să fie în jur, în perimetrul adventist, nu? Oare n-am fost conduși la acest ogor de visele și viziunile timpurii? Știm că este aici. Dar împărăția cerurilor nu este nici vizibilă, nici la suprafață. Trebuie să explorăm, să investigăm, să începem să săpăm din nou în perimetrul personal și denominațional pentru a recupera Comoara. Și cum vom ști c-am găsit-o? Răspunsul biblic este unul: doar după ce-am vîndut totul. E singura cale.