Deci, când a cunoscut Domnul că fariseii au auzit că Isus face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan

(deşi Isus nu boteza El Însuşi, ci ucenicii Săi),

a părăsit Iudeea şi a mers din nou în Galileea.

Şi trebuia ca El să treacă prin Samaria.

A venit deci la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său.

Şi acolo era izvorul lui Iacov. Isus deci, fiind obosit de călătorie, S-a aşezat astfel lângă izvor. Era pe la ceasul al şaselea.

A venit o femeie din Samaria să scoată apă. Isus ·i-a spus: „Dă-Mi să beau“

(pentru că ucenicii Săi plecaseră în cetate ca să cumpere de mâncare).

Femeia samariteancă I-a spus deci: „Cum, Tu, iudeu fiind, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samariteancă?“ pentru că iudeii nu au relaţii cu samaritenii.

Isus a răspuns şi i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel care-ţi zice: «Dă-Mi să beau!», tu ai fi cerut de la El şi ţi-ar fi dat apă vie“.

Femeia ·I-a spus: „Doamne, nu ai cu ce să scoţi şi fântâna este adâncă; de unde ai deci apa cea vie?

Eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna şi a băut din ea el însuşi şi fiii lui şi vitele lui?“

Isus a răspuns şi i-a zis: „Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou;

dar cine va bea din apa pe care i-o voi da Eu nicidecum nu va înseta niciodată, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el izvor de apă, ţâşnind spre viaţă eternă“.

Femeia I-a zis: „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez şi nici să nu mai vin aici să scot“.

Isus i-a spus: „Mergi, cheamă-l pe bărbatul tău şi vino aici“.

Femeia a răspuns şi a zis: „Nu am bărbat“. Isus i-a spus: „Bine ai zis: «Nu am bărbat»,

pentru că cinci bărbaţi ai avut şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta ai spus adevărat“.

Femeia I-a spus: „Doamne, văd că Tu eşti profet.