În ediția de azi vorbesc cu Victor Taki și Andrei Cușco, autori, împreună cu Oleg Grom, ai unei cărți - Basarabia în componența imperiului rus, 1812-1917, care a apărut anul acesta la editura Cartier. Lucrarea a fost publicată inițial la editura rusă ”Novoe Literaturnoe Obozrenie” în 2012, în seria ”Periferiile Imperiului Rus”, și a fost tradusă de Vsevolod Ciornei. Este o carte ce abordează o perioadă intens discutată în istoriografia moldovenească (dar și cea românească și rusească) - epoca ce se inaugurează odată cu incorporarea teritoriului la est de Prut în componența Imperiului Rus și se sfârșește în 1917-1918, cu proclamarea, inițial, în decembrie 1917 a autonomiei Basarabiei (Republicii Democratice Moldovenești) în componența Rusiei, apoi a unirii cu România în martie 1918. 

Cartea descrie procesul politico-administrativ de construcție a Basarabiei (într-un sens, zice unul dintre autorii, lucrarea este despre construcția ideii de Basarabia), transformările succesive ale percepției imperiale despre regiune, integrarea provinciei în corpul politic rus, discursurile despre regiune (ca ținut de frontieră, ca un celălalt exotic și oarecum barbar ce trebuie civilizat - iar misiunea civilizatoare a fost una din justificările constante folosite de administrația rusă pentru a justifica incorporarea regiunii în 1812). În același timp, cartea descrie într-un mod destul de detaliat modul în care, populația locală, departe de a fi doar obiect al intervențiilor imperiale, a avut o anumită marjă de agentivitate, a știut să negocieze o anumită autonomie în raport cu autoritățile imperiale, a avut, într-un sens și o agendă proprie - de îmbogățire, de acumulare și păstrare a unor avantaje materiale etc. Lucrarea se încheie cu o descriere a mobilizărilor etnice, politice și religioase de la sfîrșitul sec. XIX-începutul secolului XX, atît în plan local, unde pogromul din 1903 rămîne evenimentul ”total”, fiind între altele și un fel de moment ce marchează intrarea provinciei în modernitatea politică, în era politicii de masă, dar și în plan regional (în contextul revoluției ruse din anii 1905-107). 

Cartea e importantă și prin noile perspective pe care le aduce - cea a producției spațiului social, cea a construcției ”celuilalt” ca o alteritate barbară ce trebuie civilizată, cea a construcției sociale a claselor și categoriilor sociale (cu titlul de recomandare personală atrag atenția la capitolul ce descrie ”invenția” nobilimii basarabene în secolul XIX). Despre alte lucruri din carte discut cu autorii în interviul care urmează.