Ce avem de făcut ca societate și ca indivizi după 500 de ani de sclavie? Acest al șaselea episod încheie călătoria analizând ce datorăm – ca biserică, stat, școală sau indivizi, după 500 de ani de sclavie. Pentru că „marea șmecherie”, cum spune sociologul Gelu Duminică, „este ca noi să putem să trăim împreună”. Un prim pas a fost făcut pe 20 februarie, la împlinirea a 166 de ani de la abolirea sclaviei romilor, la mănăstirea Pasărea, unde a avut loc o slujbă de pomenire a robilor romi și unde Doamne miluiește și Devla Miluisar au răsunat împreună. Mai sunt însă multe de făcut. Am putea începe prin a recunoaște acest trecut la cel mai înalt nivel, având o comisie care să cerceteze sclavia și să recunoască efectele asupra prezentului. Biserica Ortodoxă ar trebui să condamne public cei 500 de ani de sclavie, cerându-și iertare simbolic. Statul român ar trebui, printre altele, să prioritizeze și să sprijine proiecte de cercetare despre sclavie și să redenumească orașe, clădiri, străzi după romi și neromi care au luptat împotriva sclaviei. Școala ar putea să fie mai incluzivă – manualele, serbările și simbolurile despre romi să fie folosite într-un mod demn, care nu întărește stereotipurile. Sunt enorm de multe de făcut, la toate nivelurile, ca viitorul să fie într-adevăr unul anti-rasist.