Dacă enunțurile de condamnare principială a războiului au demonstrat claritate morală, judecățile analitice contextuale pot include nuanțe, fără să fie suspectate de partizanat. Există fapte și există interpretări.
Vitriolul, obida sau disprețul la adresa lui Putin nu te ajută să gândești arhitectura ordinii globale: cum va arăta lumea la capătul acestui război?
Vom avea un conflict înghețat? O pace semnată de țările beligerante? Vor continua provocările Turciei la adresa Greciei? După slăbirea Europei ca urmare a epidemiei virale și-a crizei energetice, va urma oare, în plină recesiune economică, un atac al Chinei asupra insulei Taiwan?
Multitudinea de necunoscute explică faptul că, fie printre democrații progresiști, fie printre conservatorii tradiționaliști, există păreri diferite privitoare la soarta războiului.
Pentru simplificarea tabloului, voi împărți cadranul vocilor în patru: idealiștii, realiștii, optimiștii sau pesimiștii (fiecare cu nuanțe retorice belicoase sau pacifiste).
Sursa: Mihai Neamțu / Conservatorii.