Au trecut aproape 30 de ani de la prima noastră întâlnire și, parcă, simt că a fost ieri. La fiecare revedere, Joseph Hadad reușește să-mi trezească aceeași admirație profundă. Este omul din ale cărui mâini nu iese doar mâncare, ci artă pură. Deși bucătăria nu l-a atras la început, astăzi o iubește cu toată ființa. A luptat mereu cu dăruire și cu o încăpățânare frumoasă pentru a ajunge acolo unde este acum, iar ceea ce mă impresionează cel mai mult este modestia lui și felul în care privește viața. Oferă tot ce are, dar simte că nu e de ajuns. Oare?