In urma cu un an de zile m-am trezit generos/ si intr-o dimineata/

am deschis larg puscaria cuvintelor/ am hotarat sa le dau frau liber/sa se duca unde or vedea cu ochii.

Sa zburde/ si sa si poleiasca in zenit argintul coamei lor salbatice.

Fie si asa! mi-am spus.../ce rost sa mai aiba langa mine/ toate aceste teribile si trepaduse copile?

Si ca sa nu mai am grija lor poematica deloc/ dar deloc /am rugat-o pe Corina Vasiliu/ din cand in cand sa mai arunce un ochi spre ele/

spre zebra notelor verticale.

(Aici cate ceva din ce li s-a intamplat sau cum mi s-au povestit mie lucrurile. Si urmeaza... pentru ca se pare ca JOCUL le/ne-a prins. Montaj/idee si voce corala Corina Vasiliu, iar poeme de subinsemnatul.)