La „Călătorii în trecut” aflăm că pânâ în secolul al XIX-lea Biserica Ortodoxă a fost cel mai mare agent din țările române. Pentru a-și consolida statutul, sfinții părinți închideau ochii atunci când afacerile intrau în conflict cu legea bisericească. Așa se face că în perioada fanariotă, deși Biserica considera spălatul pe corp drept o sursă de păcat, Mitropolia și unele mânăstiri dețineau hamamuri donate de oameni cu stare, care doreau să își asigure un loc mai bun pe lumea cealaltă.