Psalmul 127, un psalm scurt, strălucitor, și bine construit, țese o idilă complicată de răsplată și bunăstare, dar totodată arată și îi fericește pe cei care au frică de Domnul. Dacă în psalmul anterior, poetul ni-a arătat câte bunătăți poate pricinui nădejdea în Domnul, în acest psalm îi fericeşte pe cei ce alături de nădejde au şi dumnezeiasca frică, prin care se creşte avuţia faptei bune. În acest psalm urcăm încă un pas în sus de la psalmul anterior. În cazul în care în Psalmul 126 am auzit un indiciu al modului în care este construită casa, atunci în acesta vom vedea că Domnul a construit deja o casă, și fericirea familiei, ca urmare a binecuvântării lui Dumnezeu. Nu este vorba doar despre copii, ca în psalmul precedent, ci de fiii fiilor lor. În fața noastră se deschide marea fericire a celor ce se tem de Domnul.