Într-o biografie pe care a publicat-o în Viața Medicală, doctorul Vlad Stroescu se declară un cititor de cursă lungă: „Petreceam multe ore la Institutul Francez, în frumoasa lor sală de lectură de la mansardă, unde vedeai cerul printr-o magnifică lucarnă centrală. Mă scufundam în cărțile lui Ey și Minkowsky și în ce mai găseam pe acolo, plus tot ce mai descopeream prin anticariate (astea sunt un fel de librării cu cărți vechi; nu mai există acum, dar în nu foarte îndepărtata vreme a studenției mele chiar prosperau).”

Invitat la Books are magic, medicul bucureștean a pus, între altele, pandemia de coronavirus în context: „Cred că de fiecare dată când a fost o traumă de-asta, ea s-a însoțit întotdeauna și  de o transformare a felului în care spunem povești. În preajma primului război mondial a apărut suprarealismul, de exemplu, ceva ce părea de negândit cu câțiva ani înainte. Sunt convins că vom simți și noi niște schimbări: mor de curiozitate să văd ce-o să se întâmple.”

Ce este, așadar, biblioterapia? Poți să-ți îmbunătățești viața prin lectură? Este terapia prin citit un moft pentru cei cu mult timp liber sau chiar funcționează?