Plecând de la tehnicile promovate de fostul negociator FBI Cris Voss, constatăm că baza oricărei comunicări este asigurată de empatia tactică. Înțelegerea perspectivei interlocutorului, demonstrarea înțelegerii și conexiunea creată cu această ocazie aproprie orice negociere de rezultatele favorabile urmărite. 

Empatia tactică nu se confundă cu simpatia și nici cu antipatia. Nu trebuie să fim de acord cu celălalt, ci doar să îi înțelegem punctul de vedere, făcându-l să conștientizeze faptul că nu suntem adversari, ci împreună ne confruntăm cu o situație care trebuie să își găsească rezolvare. Empatia tactică se confună cu inteligența emoțională, fiind o modalitate de interacțiune deosebit de eficientă. 

În egală măsură, oglindirea este o tehnică utilă pentru a arăta (i) ascultare, (ii) întețelere, (iii) interes față de perspectiva interlocutorului. Oglindirea poate fi posturală sau converațională. Cea dintâi urmărește copierea mișcărilor corporale, însă cea din urmă presupune repetarea unor cuvinte (între 1 și 3 cuvinte) din cele spuse de interlocutor, într-un mod interogativ și sincer, urmată obligatoriu de tăcere. Consecința firească va fi explicarea sau chiar dezvoltarea temei, persoana în cauză fiind încurajată de interesul pe care îl demonstrăm. În fond, este cât se poate de adevărat: „Oamenii interesați sunt interesanți”.