Contrar opiniei generale, comunicarea verbală are o importanță redusă în contextul general al transmiterii mesajelor. Studiul întreprins de Albert Mehrabian încă din anii 70 arată că doar 7% din receptivitatea comunicării aparține verbului. Comunicarea paraverbală are o pondere de 38%, iar cea non-verbală nu mai puțin de 55%.

Comunicarea non-verbală se referă la ținută, postură, gesticulație și mimică.

Astfel, pentru a convinge trebuie să ne mișcăm nu doar buzele, ci și corpul. Gesticulația ajută ca mesajul să fie înțeles de două ori mai bine. Cercetările efectuate de Dr. Jana Iverson arată că actul gândirii este legat nu doar de vorbire, ci și de gesticulație. De asemenea, dr. Sussa Goldin-Meadow a demonstrat că persoanele care gesticulează își amintesc cu până la 20% mai multe informații față de cele care nu obișnuiesc să folosească gestica.

Putem identifica trei mari categorii de gesturi: „dăruiește”, „taie” și „arată”. Toate pornesc de la „poziția pregătit”, în care mâinile se află la nivelul taliei, gata pentru a fi mișcate în acord cu vorbirea.  

Este recomandat să începem gesticulația chiar de la primele cuvinte, asigurându-ne astfel că o vom continua pe parcursul discursului - se aplică și în acest caz prima lege a lui Newton: „un corp aflat în mișcare tinde să rămână în mișcare; un corp în repaus tinde să rămână în repaus”.

Nu în ultimul rând, pentru pregătirea imediat anterioară discursului se recomandă urmarea unui ritual alcătuit din ușoare mișcări de „verificare”: picioarele bine ancorate, genunchii flexibili, postura verticală, trăsăturile faciale relaxate. Acest ritual ne poziționează, la propriu, în rolul oratorului.