Imaginează-ți următoarea situație: “Ești în parc cu cel mic și te joci cu mingea. Deodată, apare un alt copil, care dă și el cu piciorul în minge. Copilul tău se supără și strigă: Nuu, asta e mingea mea! Și uite așa îl lovește pe celălalt copil.” Care e, de obicei, primul impuls al adulților? Să-i spunem copilului să-și ceară scuze, șuierând replici de genul: ”Aoleu! Ți-am zis de atatea ori să nu lovești! Nu ai voie! Cere-ți scuze acum! Dacă nu, nu mai ai voie să...!”. Desigur, scenariile pot varia. Însă soluția de moment la care apelăm este deseori forțarea copilului de a spune “îmi pare rău/iartă-mă”. Vorbim în acest episod despre ce se întâmplă în mintea copiilor când spun acest ”Îmi pare rău!” forțat și cum ca părinte sau ca educatori ne cam ”împiedicăm de propriile picioare” în aceasta situație. Pentru mai multe informații și resurse accesează www.be-beplai.ro și intră și tu în comunitatea părinților altfel!