Desi mi s-a zis ca nu s-a vazut niciodata, de prin adolescenta am suferit de anxietate. Din momentul in care mediul meu a devenit unul volatil, imprevizibil, am dezvoltat o anxietate teribila, care ma tine treaza noaptea si mi-a oferit si tahicardie.
Multi ani am functionat asa, cautand cu disperare certitudinea ca daca se intampla ce e mai rau am cel putin o solutie sa supravietuiesc sau certitudinea ca pot preveni cu totul cel mai sumbru scenariu.
A durat multi ani si am avut nevoie de multe experiente care sa imi demonstreze ca rar exista ceva cert, garantat; ca in viata avem mult prea putine certitudini ca sa pot lua decizii in functie de ele si ca de fapt nu certitudinea este antidotul anxietatii.
In episodul 4 din podcastul Alchimista Gandurilor iti povestesc mai mult si ofer si exemple despre lipsa certitudinii (da, chiar si cand este stiinta implicata, simbolul suprem al certitudinii), dar si despre antidotul real al anxietatii: increderea in sine.
Hai sa transformam un monolog in dialog! Spune-mi perspectiva ta printr-un mesaj, comentariu sau chiar e-mail la antonia@fig-1507.com.