Când am deschis pe negândite uşa
Ce a scâncit prelung şi fără clanţă
Am auzit din casă o romanţă.
Lângă uluci a apărut mătuşa.
Unchiaşul, cel ce fuse ordonanţă,
Clipeşte hâtru, scormonind cenuşa.
Stă într-un colţ întunecos păpuşa,
Dar amănuntul n-are importanță.
Rostesc: hello, cum o mai duci bătrâne?
- Ce să mai fac? Genunchiul m-a durut!
Pe-un dinte strâmb un geamăt îi rămâne.
Mătuşa spune: e un prefăcut.
- Ia spune-mi drept - o-ntreb - că nu se pune:
Câte-un drăguț mai ai la aşternut?