la spitalul de oncologie
ai cum mă-nţeapă-n ochişori mămică
să stai cuminte pui că o să treacă
te ţin în braţe strâns să nu îţi facă
nici un balaur rău nu-ţi fie frică
maică ce trenuri lungi parcă se-apleacă
şi prin tunele ziduri strâmbe pică
parcă mi-a rupt aripa o alică
şi m-a-nţepat un vârf desprins din teacă
ca ceara-i este chipul şi-n orbite
două lumini mai pâlpâie precar
în fibra-i slabă se muncesc termite
să roadă licăr veşted din amnar
neputincioasă hulă-n vreri rănite
aş vrea s-aprind un foc dar nu e jar
