Te-aud vorbind. Cuvintele cad mute.
De pe rotundul buzei prind să zboare,
Dar zvonul lor până la mine moare,
Cărări se pierd prin văi mereu abrupte.
Rosteşti un gând. Privirea-mi trecătoare
Descrie-n jur haotice volute.
În încăperi de mii de ani ştiute
Deschide trist fereastra spre uitare.
Mă plimb tăcut prin dimineţi străine
Copil firav sau visător cărunt.
Privesc drumeți ce vor să ți se-nchine,
Neliniştea din fibre o înfrunt,
Dar cum s-ascult ce-mi spui, ce e cu tine,
Când nu-nțeleg o clipă cine sunt?