Îl cheamă Blitz şi-l trec în neuitare.
De zece ani străbatem lungi trasee,
Pe unde-a dat prin bozii de-o idee
Şi colţul ierbii-nviorat răsare.
A fost întâi năvalnică scânteie,
Să prindă-n zbor un flutur în mişcare.
I-aş ridica din dor de el altare,
Pe unde-a fost, la margini de alee.
Despre acel ce mi-a păzit fiinţa
Nu ar ajunge să aştern un tom.
Şi-a pus pe el răstimpul scurs sentinţa.
Mai e acum o creangă nu un pom.
Îşi stinge-ncet, nestrămutat, putinţa,
Dar mă întreb: e câine sau e om?
